joi, 10 mai 2012

A murit Remus Radina


Text apărut în volumul dedicat scriitorului Paul Goma, la împlinirea a 75 de ani, Paul Goma 75. Dosarul unei iubiri târzii, Eagle Publishing House, 2010. Cartea poate fi comandată pe AMAZON.com
Printr-un prieten comun - Radu Negrescu-Suţu, i-am solicitat în primăvara anului 2010 şi lui Remus Radina un text, deşi ştiam că nu se simte bine, dar ştiam şi că a fost căuzaş toată viaţa alături de Paul Goma în ceea ce priveşte demnitatea românească. Cu eforturi, mi-a trimis scrisoarea de mai jos, prin bunăvoinţa dlui Ilie Mihalcea. Remus Radina ieşea greu din casă, singurul mijloc de comunicare fiind telefonul, pe care nu îl ştiau prea mulţi, deoarece, aşa cum mi-a mărturisit când m-a sunat pe 21 iulie 2010, primise multe ameninţări.
Am fost anunţată de Radu Negrescu-Suţu că Remus Radina ne-a părăsit alaltăieri seară. Dumnezeu să îl odihnească în pace, are nevoie, a suferit prea mult printre noi!

REMUS RADINA (1924-2012)
 


Remus RADINA


La Paris, în timpul Războiului Rece[1]

După cutremurul din 1977 mă aflam la serviciu, în Bucureşti, când se prezintă la mine trei ofiţeri de Securitate care îmi arată o autorizaţie de percheziţie şi mă invită într-o maşină. În autorizaţie se scria că sunt bănuit că posed valută. Am izbucnit în hohote de râs: „– Fugiţi domnule de aici, nici nu ştiu cum arată valuta, dar s-ar putea să-mi deschideţi «pofta» de a o cunoaşte!”
După o percheziţie foarte amănunţită, m-au condus la Securitate, pentru interogatoriu. M-au întrebat ce părere am despre Paul Goma.
Răspunsul meu: „– Bună”.
„– Ştim că ai afirmat că vrei să îl întâlneşti”.
„– Este adevărat, dar un turnător m-a şi denunţat”.
„– Cu ce foşti deţinuţi politici te-ai mai întâlnit?”
„– Nu vă interesează! Vă spun totul despre mine, nimic despre alţii”.
„– Ce ne spui despre dumneata?”
„– Nu sunt de acord că nu respectaţi democraţia. Într-un regim democratic, cu mai multe partide politice, aţi fi măturaţi de la putere în 7 zile!”
„– Ce partid ţi-ar conveni?”
„– Să zicem, partidul «justiţialist».”
M-au chemat la ei, la anchete, de nenumărate ori şi totdeauna începeau cu întrebarea: „Cum este cu partidul «justiţialist»”?
După aceasta, am făcut un memoriu la „conducerea de partid şi de stat”, unde am scris că Securitatea mi-a distrus iremediabil sănătatea şi cer un paşaport pentru Franţa, în vederea stabilirii diagnosticului şi tratamentului medical.
Am rămas uimit când am primit o invitaţie la paşapoarte, în primăvara anului 1978. Mi-au eliberat paşaportul.
Ajuns în Franţa, l-am vizitat pe regretatul Eugen Ionescu, la care m-a trimis un prieten al său, Arşavir Acterian. Eugen Ionescu mi-a spus că vor crea o asociaţie în Franţa, CIEL (Comitetul Intelectualilor pentru o Europă a Libertăţilor). CIEL înseamnă cer în limba română. Apoi mi-a spus că mă invită la o întâlnire internaţională – „Internaţionala Rezistenţei”. La această şedinţă i-am întâlnit pe Paul Goma, Virgil Ierunca, Gelu Ionescu, generalul Grigorenco, fost internat în azilul psihiatric în Ucraina, dar mai ales pe celebrul cubanez Valadares, închis de Fidel Castro într-o carceră unde nu se putea ridica în picioare. Eliberat la presiunea americanilor, Valadares a ajuns reprezentantul Statelor Unite la ONU.
Paul Goma făcea mari eforturi pentru a ajuta pe românii persecutaţi de comunişti. În condiţii foarte dificile, am scris la Paris primul volum al mărturiei Testamentul din morgă. Paul Goma a scris nenumărate cărţi şi a luptat pentru românii oprimaţi de comunism.
Securitatea, cu perfidia ei diabolică, ducea o acţiune permanentă de dezinformare a exilului românesc. Astfel, în faimoasa Biserică Românească din Paris a instalat un preot, Târziu, care a fost prins furând din magazine în Canada, la Vancouver. Am primit documente care atestă faptele, de la autorităţile din Canada.
Adevăraţii români din Paris nici nu mai intră în Biserica condusă de această persoană amorală.



[1] Text primit prin poşta clasică, expediat de dl Ilie Mihalcea, de la Paris, însoţit de notiţa: „Stimată Doamnă Flori Bălănescu, Vă trimit textul Domnului Remus Radina, dictat la telefon, ptr. Cartea despre Paul Goma. Cu multă consideraţie, Ilie Mihalcea, Paris, 17.07.2010”. Pe 21 iulie, dl Remus Radina m-a sunat pentru a mă ruga să nu păstrez în text o frază anume. (n. red.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu