miercuri, 20 iunie 2012

Chiar suntem amnezici?

Cum poţi să te consideri intelectual şi să te bucuri că a fost Adrian Năstase condamnat la 2 ani? În 2012? Nici măcar uşurare nu simt, pentru că nu se rezolvă nimic. Sentinţa asta nu mai funcţionează nici măcar ca exemplu pozitiv într-o pedagogie cât-de-cât naţională. Din cauza corupţilor din toate partidele, începând cu FSN, despicat în PSD şi actualul PDL (care s-a grăbit să-şi adauge "liberal" ca să-şi piardă urma), şi ajungând la PNL. PNŢ a dispărut, dar securiştii care l-au distrus ar fi trebuit să răspundă. Sunt corupţi moral.
Din corupţia morală pornesc minciuna, crima, furtul calificat.
Unde sunt marile procese în care să fi fost judecaţi responsabilii pentru mineriade, pentru vinderea flotei, pentru tratatul cu Ucraina, pentru toate distrugerile care ne-au şubrezit bruma de demnitate pe care credeam că am recuperat-o în decembrie 1989?
Unde sunt vinovaţii pentru distrugerea patrimoniului naţional?
Ştiu, astea sunt întrebări din seria: "Cine/ Unde sunt teroriştii?"
Cum se mai poate entuziasma un om care-şi câştigă existenţa muncind exclusiv cu creierul: "Uraa! Justiţia din România funcţionează!"?
Repet: în 2012, în România.
Entuziasmele astea necugetate ale intelectualităţii sunt explicaţia pentru cocina morală în care ne aflăm. Azi cu Iliescu, mâine cu Constantinescu, poimâine cu Băsescu... se mizează pe natura amnezică a românului. Dar nu-i chiar aşa. Nu suferim toţi de amnezie.
Şi, ca să nu mă tragă cineva de păr că am uitat [sic] să-l pomenesc pe GOMA: un popor fără hârtii nu are nicio şansă! (uite că i-am adaptat zicerea) Aşadar, sunt optimistă, cu tot pesimismul meu: hârtiile bravilor noştri intelectuali, care şi-au asumat curajul de a fi liberi, după ce a picat dictatura, există! Pot fi citite, recitite, citate (atenţie, nu plagiate, veţi avea surpriza, pe alocuri, să plagiaţi un plagiator!)  Şi pot fi puse-n oglindă cu scrierile puţinilor români liberi.
 

4 comentarii:

  1. Toate trebuie sa aibe un inceput. Azi Nastase, maine Ilisescu... cine stie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună seara. Observ că vă ocupaţi de domeniul istoric. Poate ar fi bine să reamintiţi (şi dumneavoastră) unora - adică acelora care semnează mereu "Noi, intelectualii" - câţi premieri au fost condamnaţi în timpul României moderne (1866-1940). Şi apoi contrapus cu numărul celor condamnaţi/asasinaţi de "justiţiarii sociali" între 1940-1990.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Blakut: aşa este, mereu aşteptăm ca începuturile timide şi foarte întârziate să devină mai mult decât promisiuni...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Donkeypapuas: ştiu ei foarte bine ce s-a întâmplat de la 1866 încoace, nu asta e problema intelighenţiei din România... uneori,parcă,reacţionează chiar în ciuda a tot ceea ce ştiu.

    RăspundețiȘtergere