sâmbătă, 23 iunie 2012

de noaptea Sânzienilor, un descântec vechi (al meu)


descântec

sânziene "culese" din Piaţa Rahova, de la o ţigăncuşă
picătură de-ametistă
copilă într-o batistă
de lavandă
unde-o pui
capul în perini pelină
să-ţi şeadă...
se ofileşte şi-nfloreşte
de-ţi sparie-amurgu’
şi-ţi turbură sârgul
floare de sânziană
când noaptea-i pe geană
culcată spre ziuă
cuibărită în piuă
cin’ te-o-ntreba de ea n-o afla
da’ spune-i că-i picătură
de rouă ascunsă
pe culmea florii
când te-apucă zorii
şi-şi scutură norii
de zi şi de-amurgă
dulceaţa visării
atunci
cânte cocoşii
picure sorii
tu să te-abaţi
c-un dram de noroc
de ţi-o fi soroc...
prin poiana perilor
în crâng de mărgăritare
să ieşi în ogoare
şi să dai strigare
să faci drum întors
dincoa’ de hotare
s-o mângâi duios
că-i floare de chin
mândră ca un crin
făclie dulce-
levănţic-amiroasă
cu dragoste ascunsă
de chipa(mo)roasă
în mugure-aprinsă...
scăldată la miez
de noapte
în laptele cucului
descântată
cu petală de lipic...
frunzuliţă de păştiţă
cine-n lume se porneşte
şi de-o da de bogdaproste
peste floarea de-ametistă
ielele să-l ocolească şi
iubirea-l oblojească
de tristeţe şi descânt
şi s-o ţină la prijoană
pe-o trupină de brustur...
ursită celui ce nu cată
deşertăciunea
în lemnul de zadă
ci fierul stelelor şi-
untişorul pământului...
Luna şi cu Soarele cearnă
umbra iepuraşului pe
muşchiul tufanului...
în clipa vrăjită sub spuză
când ies fetele la gârlă
lângă trestie de-o afli
din suflet s-o cântăreşti
şi cuminte s-o iubeşti...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu