Nici usturoi n-am mâncat, nici gura nu ne miroase...

Nimic nu mă motivează mai mult să rămân consecventă în convingerile mele, poate mărunte, dar măcar le am, decât reacţiile contrare ale prietenilor apropiaţi - care sunt extrem de puţini (degetele de la o mână). Nici n-am apucat să-mi revin după ultimele discuţii, că, iată, se confirmă afirmaţiile mele ce ies, se pare, din rând. Nu am militat niciodată pentru debarcarea lui HRP de la ICR sau pentru uciderea lui simbolică în Piaţa publică. Am încercat mereu să spun că această intelectualitate în care eu, cel puţin, îmi pusesem speranţele în 1990 este un eşec. Privită din perspectiva rolului pe care intelectualul ar trebui să îl aibă în cetate: acela de  supraveghetor activ, imparţial, liber. Nu poţi rămâne cu integritatea intelectuală şi morală dincolo de orice suspiciune când îndemni la încălcarea legii, când aplici discreţionar aceeaşi măsură etc. Să nu uităm numirea lui Andrei Pleşu şi a lui Mircea Dinescu în Colegiul CNSAS şi poziţia unei părţi semnificative a lumii intelectuale... Să nu uităm, în general, de ce nu am avut o lege a lustraţiei etc. etc. Să nu uităm că HRP a trimis ca reprezentanţi ai ICR în Germania colaboratori ai Securităţii... Toate acestea şi multe altele ce nu ar încăpea într-o pagină s-au sedimentat, au prins, au creat şcoală... dar şi reacţii adverse, pe bună dreptate. Să nu ne prefacem că timpul trece, că le rezolvă el timpul pe toate, ca o mamă îngăduitoare. Că nu este aşa. 

în curs de apariţie, în seria de autor, Curtea Veche

Ce drept avem noi să uităm ceea ce nici nu am apucat să ştim cum se cuvine? De unde destrăbălarea asta, largheţea asta de "intelectuali fini"? Parcă se spune că intelectualul trebuie să fie responsabil pentru comunitate. El este exemplul moral al comunităţii... Sau nu?

Vasile Ernu a participat azi la mitingul intelectualilor pentru susţinerea ICR.

Poate fi citit aici articolul său de pe CRITICATAC: 

http://www.criticatac.ro/17280/la-protest-nu-se-merge-cu-bodygarzi-sau-de-ce-protestul-intelecvtualilor-de-la-icr-fost-fiasco/

Se va spune că nu e vina participanţilor că au apărut ca din senin pionierul-şef Răzvan Mihai Ungureanu, tânărul Paleologu şi gorilele lor din pază... Aşa să fie?

Niciodată nu ne miroase gura a usturoi... 

Cât de liberă este intelectualitatea din România? Parcă îl aud pe Paul Goma... E atât de liberă pe cât doreşte.

Cu câteva ore mai înainte am pus pe facebook un fragment din interviul luat lui Paul Goma de Liviu Antonesei în 1990, text apărut în decembrie acelaşi an în revista "Contemporanul". Îi mulţumesc lui Ovidiu Niţoi pentru devotamentul cu care culege textele vechi, uitate, neştiute ale lui Paul Goma.

https://www.facebook.com/flori.balanescu/posts/435593686461931 

Poate că Vasile Ernu seamănă cu Paul Goma, mai mult decât i-ar plăcea să recunoască:

"Ne-am adunat pentru cu totul altceva. Am venit să luptăm împotriva politizării unei instituţii, iar a fi împotriva politizării înseamnă a ne păstra spiritul critic, autonomia, distanţa față de orice formațiune politică. Am venit să ne reprezentăm pe noi nu să fim reprezentaţi de nişte oameni de partid. Reamintesc petiţia pentru cine a uitat pentru ce ne-am adunat".

Paul Goma, în 1990: 

"Ieşind în Piaţă, dar nu pentru putere, şi nu ostentativ împotriva puterii, ci să fie el însuşi, cum a învăţat de la maică-sa şi de la taică-su ce e bine. Dacă e creştin, a învăţat din catehism. Dacă e evreu a învăţat din cărţile lui sfinte. Oriunde există un cod moral. Şi codul ăsta moral este, întotdeauna, contrariul codului politic. Politica nu e morală..."