Poporul "prost" şi intelectualul de revistă, dilemă perpetuă şi alcov

Spun unii pe facebook că poporul e prost şi îşi merită soarta. Cu alte cuvinte, ce votează, aia mănâncă!

Din păcate, aserţiunea nu este adevarată decât la modul general, ruptă de contextul viu. Dacă "poporul" e prost, înseamnă că nici elitele lui nu sunt mai deştepte, ci doar mai versate în a-şi trage spuza pe turta lor. Tragedia noastră e că degeaba îi criticăm pe actualii guvernanţi, riscând să-i ridicăm în slăvi pe cei dinaintea lor, de 23 de ani avem parte de o hidoasă rotativă guvernamentală. Folosind tot arsenalul durităţilor împotriva actualilor, îi credităm pe cei dinainte. Or, să fim serioşi! Mizeria morală Băsescu-Boc-Tismăneanu-Udrea-.... nu are rost să continui, ce nume cuprinzător ar putea să poarte? Suntem blestemaţi să trăim şi să fim lipsiţi de speranţă sub "ideologia": "vin ai noştri, pleac-ai noştri, noi rămânem tot ca proştii!" Ce mă deprimă total este comportamentul intelectualităţii. Această intelectualitate de revistă, dilemă perpetuă şi alcov, incapabilă să se exprime imparţial. Nici activitatea ICR nu a fost sub Patapievici nemaipomenită, precum încearcă unii să impună. A exprimat foarte bine direcţia intereselor unui grup. De ce nu putem să ne exprimăm aşa încât să nu fim nici băsişti, nici pontişti, nici etc.? 

De 23 de ani, poporul cel blamat stă cu ochii lipiţi de televizor şi interiorizează comportamentul păpuşilor din scena politică. Poporul nu a avut parte de o intelectualitate care să-i cultive un strop de discernământ social, cultural, politic. Poporul acesta "prost" sare uneori la jugulara vecinului, aşa cum a văzut că fac pretinsele tabere politice. Poporul nu a învăţat să asculte, apoi să gândească singur. Pentru că poporul nu ştie că după ce se bălăcăresc în direct la ore de maximă audienţă, marionetele politice îşi trag câte o înjurătură amicală în culise, apoi beau împreună o bere la Golden... Poporul acesta, pentru a avea o şansă reală, avea nevoie de o intelectualitate verticală, nu de una călăuzită de îndoparea intestinului gros... la fel de gros ca obrazul. Avea nevoie de nişte repere netrunchiate. Nu de stalinişti nostalgici, precum Iliescu, de activişti camuflaţi în intelectuali, precum Constantinescu, sau de marinari versaţi în întoarcerea cârmei, după vânt, ca Băsescu. Un intelectual care creditează un individ abject în fruntea ţării se descalifică din start. Suntem lipsiţi de consecvenţă. Îi urmăresc pe unii dintre cunoscuţii de pe internet. Practică din plin confuzia, voită sau nu. Pe de o parte, se plâng că au fost victime ale regimului, ale Securităţii, că şi-au citit dosarele de urmăriţi informativ, pe de altă parte, fac un greţos joc al apărării regimului Băsescu.

O spun pentru poporul cel "prost": că ai avut dosar de urmărit informativ nu te transformă automat în victimă. Majoritatea colaboratorilor Securităţii au fost şi lucraţi informativ. Aşa funcţiona sistemul. Prin control şi constrângere. Dacă ai cutreiarat apele lumii, în calitate de comandant de vas, ai fost obligatoriu un scrupulos colaborator al Securităţii, cu sau fără acte, altfel nu puteai să te plimbi liniştit nici pe plajă la Constanţa, pe-nserat... Dacă ai condamnat comunismul de ochii lumii pe hârtie, nu înseamnă că ai rezolvat problemele trecutului, că ai onorat, fie şi atât de târziu, memoria deţinuţilor politici, a deportaţilor, a copiilor născuţi în detenţie etc. etc. Cum se face "procesul comunismului"? Prin îndepărtarea oamenilor capabili din funcţii, pentru plata datoriilor politice. Asta au făcut Băsescu şi PDL. Asta fac acum USLiştii. Toţi sunt hiene. Tismăneanu l-a eliminat pe Oprea, acum strigă "hoţii!" Principialitatea intelectualilor este invers proporţională cu interesele. 

Dacă justiţia română este cu adevărat liberă, atunci aştept cu încredere să îi văd judecaţi şi condamnaţi pe Iliescu, Băsescu şi pe toţi acoliţii lor care au minţit, au furat, au îndemnat la asasinat şi au comis crime, au ucis şansa acestei ţări de a regenera moral.

Nu sunt de acord nici cu oamenii de bună credinţă care se implică prea mult în una sau alta din tabere pentru că aşa îşi imaginează că mai pun o cărămidă, chinuită, la "interesul naţional". Din păcate, guvernanţii, de ieri, de azi, nu lucrează pentru interesul naţional. Nu ştiu ce-i acela.   

În loc să ne concentrăm la ce avem de făcut fiecare dintre noi, chibiţăm pe marginea "loviturii de stat". Intelectualitatea română urlă că-i lovitură doar când e atinsă la privilegii. Menirea ei este să fie trează în permanenţă. În niciun caz, rostul intelectualităţii şi al pretinsei societăţi civile nu este să urle, ieri: Săriţi, apăraţi-l pe Iliescu!, iar azi: Săriţi, apăraţi-l pe Băsescu! Rostul ei este să lucreze astfel încât să nu se ajungă la astfel de situaţii. Şi dacă nu s-ar mai murdării în ghiveciurile politicianiste ar vedea mai limpede care-i este menirea.

Numai "oamenii muncii" au voie să se odihnească. Intelectualul trebuie să doarmă în stare de veghe. Nu are voie să se plângă. Putea foarte bine să lucreze la şaibă, în anonimat. Alţii ar fi avut responsabilitatea îndrumării lui.