Neculai Popa
martor şi mărturisitor
(fragmentul de dialog va putea fi citit în revista "ROST", nr. din iulie-august 2012 şi face parte dintr-o carte aflată în lucru)
 |
| Neculai Popa, iunie 2012, înmormântarea lui Gheorghe Jijie |
Neculai Popa s-a născut la 22 iunie 1931, la Galaţi. După intrarea trupelor
sovietice în ţară, la vârsta la care adolescenţii se gândesc la distracţii,
Neculai Popa se revolta împotriva ocupanţilor, pe care numai peste câţiva ani
îi va asocia cu comunismul. Deşi tatăl său a încercat din răsputeri să îi
plătească taxele şcolare, tânărul nu a putut absolvi liceul Comercial. În timpul
stabilizării monetare din 1948, taxele ajunseseră de aproape 20 de ori mai mari
decât un salariu bun. Astfel, s-a hotărât să plece de acasă şi s-a angajat ca
marinar pe un vas românesc, ajungând, pe Dunăre, la Viena. Acolo, tânărul s-a
hotărât să ceară ajutor americanilor. Nu se gândea decât cum să întreprindă
ceva împotriva ocupanţilor ideologici ai României. După un scenariu ca de film,
este arestat pe 24 martie 1951 la Curtici, sub numele fals Virgil Dumitrescu. A
fost judecat şi condamnat pentru „înaltă trădare” la 25 de ani de muncă
silnică, din care a executat peste 13. A trecut printr-o anchetă grea la
Uranus, apoi în tranzit la Jilava – în aşteptarea procesului, prin
penitenciarele de executare a pedepsei Aiud, Gherla, Piteşti, Dej, şi iarăşi
Gherla, de unde s-a liberat la 1 august 1964. A fost urmărit informativ până în
1979, când a plecat în Statele Unite.
Corespondenţa, proiectele, întâlnirile (rare) cu Neculai Popa au fost atât
de concentrate, încât pare că ne cunoaştem de o viaţă. Ca să ajungi la o bună
relaţie cu un fost deţinut politic, bărbat sau femeie, trebuie să găseşti codul
de comunicare, fără să îl cauţi neapărat. Se instituie de la sine. Dacă nu, vom
avea o convorbire la limita consemnării mărturiei, a izvorului istoric, a
verosimilului. Pentru că o mărturisire îşi pierde autenticitatea, dacă
emiţătorul nu reuşeşte să intre în vibraţia retrăirii. Rostul martorului este
să mărturisească, al istoricului să pună în context, să coroboreze, să
analizeze, să emită opinii avizate.
 |
| Neculai Popa şi Aliona Negoiţă, biserica Ilie Gorgani, slujba pentru Gh. Jijie |
Neculai Popa trăieşte de 33 de ani în Statele Unite. Pe 22 iunie 2012 împlineşte
81 de ani: 13 ani şi 5 luni de detenţie politică, alţi 15 într-o libertate
controlată de Securitate – urmăriri, hărţuiri, arestări scurte, de câteva zile,
mai bine de trei decenii de luptă în lumea americană pentru drepturile
românilor. Pe 2 ianuarie 1990, Neculai Popa a revenit prima dată acasă pentru a
aduce două tone de medicamente şi alte lucruri pe care le-a putut strânge în
grabă, împreună cu prietenii săi. De atunci, se reîntoarce, câteva luni pe an,
în România şi în Basarabia. În Basarabia istorică, la Hagi-Curda, în Bugeac,
azi raionul Ismail din Ucraina, localitate în care trăiesc preponderent români,
cărora le-a ridicat alături de alţi români o biserică, sfinţită în iunie 2011;
la cimitirul românesc de la Ţiganca sau la Chişinău, unde în mai 2012 a fost
pentru a face demersuri în vederea reconstituirii Cimitirului Eroilor, distrus
de sovietici cu buldozerele în 1959.
Neculai Popa este un luptător pragmatic, alături de alţi români aruncaţi de
comunism în afara ţării, precum Valentin Ţepordei şi Nicholas Dima, în Statele
Unite, ori Ştefana Bianu, Cicerone Ioniţoiu şi regretatul Remus Radina, în
Franţa. Punctele lor forte sunt altruismul şi perseverenţa în credinţa că
dreptatea pentru victimele comunismului stă şi în puterea noastră. Ei sunt
victime directe ale represiunii comuniste penitenciare sau urmaşi ai acestor
victime.
Flori Bălănescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu