marți, 28 august 2012

băsişti, "pucişti" şi... restul neglijabil

Cât de infect sau, cu un termen tehnic, transparent poate fi un simbriaş în ale diversiunii? Cam cât Cartianu - un soi de Silviu Brucan rasist al prezentului continuu. Căci el nu produce literatură, ci, chipurile, jurnalism:


"Ştiţi cum acţionează balaoacheşii: se agaţă de tine, îţi cer bani, insistă, devin agresivi, te înjură, te scuipă, îşi sfâşie cămaşa, îşi ridică fustele, îţi fură portofelul. Fac focul în faţă la Nôtre-Dame şi pun pirostriile pe Champs-Elysées. Iar dacă încearcă să intervină vreun poliţist, este stropit cu un jet de lapte ţâşnit din ţâţă de pirandă.

Recunoaşteţi scenele? Exact aşa au procedat puciştii lui Antonescu-Ponta-Voiculescu în aceste două luni de groază. Sau, cel puţin, aşa au apărut în ochii lumii civilizate."
Integral, aici: http://www.adevarul.ro/grigore_cartianu/Puciul_tiganesc_7_763193678.html



Păcatul capital al ziaristului de faţă este că bagă în oala "puciştilor" pe toţi cei care nu-i seamănă în ale cocoaşei îndoite. Ca şi descreieraţii care nu mai încetează a produce grosolănii verbale şi vizuale pe seama a tot ce nu li se asortează. Poţi avea pretenţia că emiţi păreri dacă ai şi ceva argumente, altfel eşti colportorul unor nenorociţi de politicieni, termen ce ar trebui pus între ghilimele. 
De acord: previzibilele memoriii ale lui Ponta şi Antonescu sunt viciate din start de precara calitate intelectuală şi morală a celor doi. Ale lui Băsescu, în schimb, vor fi mai credibile, de vreme ce vor fi publicate de Liiceanu la Humanitas, în îngrijirea redacţională a unui lung şir al cremei naţiei: Pleşu-Cărtărescu-Patapievici etc. etc., cu adnotările de specialitate ale umaniştilor Tismăneanu-Macovei-Neamţu-Ungureanu. Orice petec de memorie individuală directă va fi anulat atunci, pentru că vidul din creierii românilor va fi umplut temeinic de marile opere emanate de arhanghelii intelectuali ai naţiei. Postreeducarea se întâmplă deja, luând forme dintre cele mai absconse, în pas cu epoca. Dacă vrei să fii credibil în România şi mai ales afară, trebuie să le semeni lui Băsescu, camarilei lui politice şi taberei intelectuale ce i se hrăneşte din palmă sau doar chibiţând pe la uşă...
Oare nu ne-am săturat de 23 de ani să fim mereu striviţi între interesele camarilelor formate în jurul mafiilor politice, indiferent sub ce denominaţiune s-ar camufla? Nu ne-am săturat să ne considerăm existenţa culturală între ciocanul ICRist=Patapievici şi secera protocronistă? Oricât de sofisticat şi sofist s-ar exprima apărătorii şi practicanţii celor două "curente", trebuie să pricepem odată şi-odată: există viaţă, moarte şi chiar creaţie (intelectuală şi artistică) şi în afara lor. Bătălia Lor - a celor bine situaţi şi cotaţi politic - este una pentru controlarea pârghiilor infrastructurale în vederea impunerii modelului şi intereselor lor, nu una pentru libertatea expresiei şi creaţiei, indiferent de simpatiile sau orientarea politică.
Mai lipsea Cartianu să spună că cine nu benchetuieşte la masa alor lui e "ţigan pucist". În logica românilor cărora le pasă mai mult de părerea superficială a celor de afară decât de grozăvia mizeriei morale şi fizice în care se afundă acasă suntem o faună demnă de dispreţ, trăitoare într-o ţară a cărei radiografie "este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării". Oricât de literatură, Patapievici te calcă pe bătătura subţirei fibre identitare pe care încerci cu greu să o recuperezi dintr-o istorie încâlcită. Dacă tot face literatură, de ce scrie "cur", însă: "fecală"? De ce nu căcat? De ce "urină" şi nu "pişat"? Care-i diferenţa? Dacă tot ne-a "luat la urinat" toată lumea, numai cine n-a fost în stare nu ne-a "luat la urinat la gard"? Ba, tancurile sovietice, călărite de kominternişti, ne-au luat chiar pe şenile... şi pe alea oţelite şi pe, mai ales, alea ideologico-represive. Dacă tot ne hrănim ca nevertebratele din "puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc", de ce ne mai exprimăm în limba română, în care "trebuie să încetăm să mai vorbim, sau să o folosim numai pentru înjurături"? Uite că, pe alocuri, am atins acest stadiu: politicienii, indiferent de eticheta partinică, dar avându-l ca exponent pe Traian Băsescu, şi mulţi "formatori de opinie" nu fac decât să înjure. În limba română. Românii nu le plac, deloc. De fapt, îi dispreţuiesc, făcându-şi mendrele în numele lor. Cu ajutorul unor "oameni de presă" şi intelectuali de partid şi de stat talentaţi .
Textul lui Cartianu produce aceeaşi silă şi aceeaşi revoltă pe care le-au provocat la timpul respectiv (şi de câte ori îmi amintesc) gesturile lui Iliescu sau Băsescu. Să ne amintim numai de "măi, animalule!" (Ion Iliescu) sau de "ţigancă împuţită". (T. Băsescu). 
S-au separat apele şi, mai ales, s-au ostoit: S-a reîntors "preşedintele nostru" la Cotroceni. Cine nu este cu noi, de azi înainte, este ţigan pucist, este împotriva Europei civilizate.
Pseudoanaliza lui Cartianu nu ţine cont şi de convingerile şi preocupările acelor români - măcar comparabili ca pregătire şi inteligenţă cu autorul - care văd lucrurile altfel decât Iliescu-Băsescu-Ponta-Antonescu. În schimb, îi înghesuieşte la grămadă în "puciul ţigănesc", de vreme ce vocea lor nu răzbate din nicio frază. 
Pe noi nu ne reprezintă nimeni. Rămânem ce am fost - entităţi neglijabile şi neglijate, care-au căzut la tăiere, între băsişti şi ponto-antonescieni.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu