prietenei mele...

resuscitare...

cerul se crăpase în mijloc

pregătea renaşterea

tu rămăsesei în iarnă

îmi spunea: m-am pierdut în iarnă

ca vocalele ei sufocate de consoane

prietena mea crede că nu are

pentru cine trăi

nu izbutesc s-o conving:

viaţa-i o continuă resuscitare

o goană fără miză

în care nu poţi stăpâni

momentul

a plecat pe neanunţate

şi m-a lăsat în iarnă

nu izbutesc să o conving:

ai pentru cine

dar ei (încă) nu ştiu

cerul pregăteşte pogorârea

vei fi şi tu aici odată

cu lumina primăverii