"Ce, eş' nebun?"

Dintre maluri adunate...

De-a lungul istoriei (nu prea îndepărtate), comuniştii au înghiţit tot: partide, partiduleţe, fracţiuni, uniuni, aripioare sau facţiuni. Partidele comuniste au gură de balenă şi stomac de câine altoit cu constrictor. Digeră tot-tot, fără dureri şi fără greţuri. Scopul (unic) este singurul care contează. După război comuniştii au folosit demagogia, bâta, pistolul şi „unirile frăţeşti”, după 1989 folosesc tehnicile reeducării la scară planetară. A trebuit să ajung pe malul Jiului (unde ai crede că urâciunile lumii sunt departe şi te poţi retrage în natură, aici singura ideologie fiind a lui Dumnezeu-Întemeietorul tuturor), dar de unde... Concediul acesta („sărbătorit prin muncă”) îmi este tulburat de o ştire dătătoare de mare disconfort. Ceea ce mi se configura încă de pe malul Dâmboviţei, aici, în Oltenia (pesemne distanţa creează o perspectivă mai bună) mi-a devenit limpede ca apa din poemele lui Eminescu: basarabenii sunt la fel de români ca noi, iar partidele comuniste acţionează la fel peste tot. Altfel nu-mi explic cum te poţi numi „liberal” şi să te mângâi fără ruşine cu tovarăşii (nu că n-am avea exemple chiar la Bucureşti!). Există două explicaţii plauzibile, luate separat sau, şi mai bine, împreună: spaima de comunişti (şantajul) şi dorinţa nemăsurată de căpătuială cu orice preţ.

Citesc, dar nu mă crucesc: Partidul Liberal mai are nevoie de un spaţiu pentru întărirea simbolică a imaginii, aşa că va da afară Direcția de privatizare a fondului de locuințe din cadrul Primăriei mun. Chișinău, din clădirea de pe strada Nicolae Iorga nr. 15, şi se va instala comod, cu vedere la gropile din asfalt. O veche vorbă românească zice: „Prostu’ dacă nu e şi fudul, parcă nu e prost destul!” Păi, nu? De ce n-au făcut primarul şi consilierii de pe aceeaşi baricadă gestul acesta în beneficiul Centrului Goma? „Ce, eş’ nebun?”, cum ar zice însuşi Goma! „Să mă pui prost cu cine n-am curaj să spui?!”

Cum poate fi evaluată atitudinea primăriei Chişinăului, în frunte cu primaru-i liberal, faţă de cererea de acordare a unui spaţiu potrivit în care să funcţioneze recent înfiinţatul Centru Goma de Studiere a Comunismului din Basarabia şi Bucovina? Reprezentanţii Centrului sunt îndrumaţi expeditiv să vadă tot felul de „locaţii” prin bălării, pe unde şi-a-nţărcat dracul copiii!  Asta miroase a „mi-se-rupe” (Capitala are probleme mult mai ardente! Cum ar fi, de-o pildă, să mai aloce un spaţiu pentru PL) şi a tragere de timp (în cel mai decent caz) sau, mai pe concret spus: „Ia mai du-te-n mă-ta, de studierea comunismului avem noi nevoie, ce, nu vezi că ne facem frate cu dracul până trecem puntea?”

Printr-un gest decis (politic şi istoric şi de conştiinţă) Dl Primar de pe malul Bâcului şi-ar fi transpus vorbele-n faptă, ar fi dovedit că este cu privirea-convingerea-inima aţintite spre civilizaţie, înspre Vest, încolo, încotro se zăreşte chiar şi Patria-mumă, România. Dar ce facem noi, românii, pe care ne ia cam toată lumea în bombeul pantofului de 2000 de euro? „De două mii de ani”, indiferent de situarea pe mal, suntem tovarăşii-de-drum ai cuiva, sfârşind prin a fi asasinaţi, deportaţi, reeducaţi, anihilaţi, deznaţionalizaţi. Tânărul Chirtoacă poate n-a aflat că menirea unui tovarăş-de-drum este aceea de a fi util o vreme pentru un scop bine determinat ideologic, apoi de a fi înlăturat. Mă aşteptam să-i spună unchiul lui şi coleg de partid, Mihai Ghimpu, membru al unei familii cu foşti deţinuţi politici. Aş! Liberalii de la Chişinău nu vor – dar deloc!, tot vorba lui Goma! – să afle de ce pe 27 aprilie 1990 Gheorghe Ghimpu a dat jos drapelul sovietic de pe clădirea Parlamentului pentru a-l arbora pe cel românesc! Dacă şi-ar dori acest lucru, ar conlucra la găsirea unei soluţii de asigurare a unui spaţiu decent şi potrivit în care să funcţioneze Centrul Goma. Aranjamentele şi „politica” (aşa cum e ea înţeleasă pe la noi) sunt  însă mai aproape de piele... doar că pielea aceasta într-o zi va avea de suferit. Pentru că n-a învăţat nimic din istorie.

Ştiu, numele Paul Goma sperie. Şi la Bucureşti, şi la Chişinău. Sperie cu atât mai mult, cu cât trompete fără număr, vibrând dinspre toate zările, alimentează frica.

O frică de propriile noastre limite.

Domnule Chirtoacă, daţi o clădire potrivită pentru CENTRUL GOMA! Nu vă temeţi, veţi împuşca doi iepuri dintr-un foc: 1. Nu veţi mai fi criticat pentru politicianism de către adversarii politici (nici ei mai breji, doar că-i un joc „care-pe-care”), 2. Aveţi şansa de a rămâne în istorie şi cu bile albe. Chiar dacă se vor găsi voci care să conteste decizia. Au existat dintotdeauna şi nu vor pieri.

Dar adevărul este unul. 

Iar întrebarea: „Cine se teme de venirea lui Goma” nu este deloc-deloc una retorică! Ai fi crezut că patrioţii basarabeni se vor face luntre-şi-punte la aflarea veştii că s-a înfiinţat Centrul Goma, că nu vor avea odihnă până ce nu îi vor asigura un spaţiu demn pentru numele GOMA şi pentru importanta lucrare de reconstituire şi analiză! 

"Ce, eş' copil?"

Nu, nu sunt. Dar voi ce sunteţi?