miercuri, 26 iunie 2013

despre "devenire" în comunism...



(fragment dintr-o carte în lucru)

"Domni" şi "Bandiţi" sau Despre "devenire" în sistemul concentraţionar comunist
 
 - cu medicul pediatru Emil Căpraru - 

foto dosar penal ACNSAS
Din momentul arestării, trecând prin locurile de detenţie, de la puşcăriile propriu-zise până la lagăre, lumea închisorilor era împărţită în două mari categorii: categoria care se numea DOMNI şi categoria care devenea BANDIŢI. Era încetăţenit sau stabilit că modul de adresare al celui care era arestat, fie în stadiu de anchetă, fie după ce a fost condamnat, faţă de cei situaţi dincolo de calitatea de puşcăriaş, consta în apelativul „domnule”. Pentru că ei spuneau că apelativul „tovarăş” este rezervat exclusiv aprecierii şi cinstirii celui căruia i te adresai, aşa că noi nu aveam dreptul să îl folosim. În acelaşi timp, noi deveneam bandiţi. Apelativul „bandit” l-am auzit cu aproape fiecare prilej, începând din momentul în care am fost arestat, apoi anchetat. Precizez că în anchetă atât cei care mă purtau dintr-un loc în altul, cât şi anchetatorii şi orice alt personaj din administraţie care venea în contact cu mine devenea „domn”. Din momentul arestării, dar şi când eram transportat într-un loc oarecare, aceştia – fie că erau ostaşi în termen, fie că erau caralii la Uranus, şi pe urmă, în decursul anilor de puşcărie, aveau o întrebare care mi se părea curioasă, dar am constat că o punea fiecare dintre cei pomeniţi:
Ce-ai fost mă tu afară?
Şi eu îi spuneam: Medic.
Acum nu eşti nimic, eşti un bandit!
Şi cu această calitate de bandit am rămas tot timpul petrecut prin închisorile comuniste. Sumara conversaţie avea rostul de a te umili, de a te intimida, de a te face una cu pământul, de a-ţi pierde personalitatea şi, în sfârşit, de a te convinge că nu este prudent să reacţionezi în niciun fel. Dimpotrivă, ăsta a fost punctul de plecare în modificarea comportamentului nostru de a ne pierde orice dorinţă de independenţă, de mândrie personală, de reacţie la batjocura şi umilinţele şi maltratările la care eram supuşi. Acestea erau primele elemente ale jargonului din puşcării.

Un comentariu:



  1. From

    Foarta Serban

    To

    Flori Balanescu

    Draga Flori,
    am injghebat un mic comentariu la amintirile doctorului Emil Capraru, dar nu
    stiu cum sa-l atasez.
    Tzi-l trimit tzie, - cu toate urarile-mi de bine,

    Serban


    Un prieten de familie, profesor de matematici, trecut prin temniţe
    (trei-patru), ne povestea că, într-o vreme, unul din caralii l-a solicitat
    confidential să-i dea câteva ore de algebră lui fiu-său, pe care-l păştea
    repetenţia. La o anumită oră, după-masa, gardianul, riscând pesemne,
    apărea cu progenitura, profesorul era adus, cu ochelari negri, în
    "cancelaria" goală şi ora începea.
    Cum i se adresa elevul profesorului său?
    Cu maxim respect: "Nene banditule"!

    RăspundețiȘtergere