A.F.E.
oasele marelui craniu
plutesc albe în grota cu
supravieţuitorii din
uniunea Antivirus Free Edition
prin ritualul fumului
abia se mai dibuie firicelul de
foc. apă. pământ.
Cuvânt.
înţepenit într-o firidă
omul cu ochi unic citeşte
citeşte şi râde şi
scuipă-n palme
citește grohăie întoarce
pagina din 1984
până ce un nor
caustic inundă crestele şi văile
iar ledurile din oase
clipesc în dezordine
şi se face noapte şi se
face de ziuă
din lumea neuroleptică
se furişează
marea hăhăială
sardonică
trece de zid în iluzia
evadării.
când omul cu ochi
unic latră la lună
pictura mai bate
pasul pe loc o vreme
apoi se imprimă în stâncă
ziua se preschimbă în
noapte
noaptea e linişte noaptea
e pace noaptea e regatul nostru
ultimul cip sucombă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu