miercuri, 2 decembrie 2015

ultimul cip... sucombă

A.F.E.

oasele marelui craniu plutesc albe în grota cu
supravieţuitorii din uniunea Antivirus Free Edition
prin ritualul fumului abia se mai dibuie firicelul de
foc. apă. pământ. 
Cuvânt.
înţepenit într-o firidă omul cu ochi unic citeşte
citeşte şi râde şi scuipă-n palme
citește grohăie întoarce pagina din 1984
până ce un nor caustic inundă crestele şi văile
iar ledurile din oase clipesc în dezordine
şi se face noapte şi se face de ziuă
din lumea neuroleptică se furişează
marea hăhăială sardonică
trece de zid în iluzia evadării.
când omul cu ochi unic latră la lună
pictura mai bate pasul pe loc o vreme
apoi se imprimă în stâncă
ziua se preschimbă în noapte
noaptea e linişte noaptea e pace noaptea e regatul nostru

ultimul cip sucombă


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu